Ani 70 Muzica |WORK|
Rockul progresiv (mai este numit și prog sau prog rock) este o ramură a muzicii rock care s-a dezvoltat la sfârșitul anilor '60 și începutul anilor '70 ca reacție a "încercărilor britanicilor de a duce muzica rock la nivele artistice ridicate".
Ani 70 Muzica
Trupele de rock progresiv au depășit standardele muzicii rock de până atunci renunțând la cântece scurte cu refren, aranjamentele adoptate de aceste formații având acum origini în muzica clasică sau jazz. Din acest punct de vedere, se poate considera că, în formele cele mai avangardiste ale sale, dar și în cele de inspirație simfonică, rock-ul progresiv poate fi alipit avangardei "clasice", prin adoptarea muzicii modale, a atonalismului, a liberei imporvizații, a programatismului. În argumentarea afirmației, să amintim faptul că, intuind apropierea conceptuală și aflat la începutul carierei sale, Frank Zappa l-a contactat pe Edgar Varese (unul dintre părinții avangardei simfonice), atât pentru a învăța de la acesta, cât și pentru a finaliza un proiect comun (din păcate, proiectul nu s-a materializat din cauza decesului compozitorului franco-italian). Cântecele progresive erau deseori conceptuale sau abstracte iar grupurile de rock progresiv realizau albume conceptuale care se concentrau în jurul unei teme principale.
Rockul progresiv s-a dezvoltat din rockul psihedelic de la sfârșitul anilor '60. Reprezentanți de marcă ai genului au fost trupe ca King Crimson, Yes, Genesis, Pink Floyd, Jethro Tull, Soft Machine și Emerson, Lake and Palmer ce au atins apogeul cu acest gen muzical până la mijlocul anilor '70.
Allmusic consideră poezia lui Bob Dylan, albumul Freak Out! al celor de la The Mothers of Invention (1966) și Sgt. Pepper's Lonely Heart Club Band al celor de la The Beatles (1967) ca fiind primele zvâcniri ale rockului progresiv, în timp ce progressiverock.com consideră Sgt. Pepper ... ca fiind "începutul" chiar dacă pe albume ale Beatleșilor ca Rubber Soul sau Revolver începuse deja să se observe adoptarea unor instrumente nu tocmai comune pentru muzica rock.
În 1967, Jeff Beck a lansat single-ul "Beck's Bolero", inspirat din Bolero al lui Maurice Ravel iar în același an Procol Harum a scos single-ul cu influențe de Bach, "A Whiter Shade of Pale". Tot în 1967, Moody Blues au lansat Days of Future Passed care combina muzica clasică orchestrală cu muzica rock tradițională. Primul album al grupului Pink Floyd, The Piper at the Gates of Dawn conținea o compoziție instrumentală de aproape zece minute, în mare parte improvizată numită "Interstellar Overdrive".
Până la sfârșitul anilor '60, multe trupe rock începuseră deja să folosească instrumente din muzica clasică și cea orientală dar și să experimenteze cu improvizații și compoziții de durată. Unele formații, cum ar fi Soft Machine din Regatul Unit începuseră să experimenteze cu jazz fusion-ul. Până la sfârșitul deceniului grupuri precum Deep Purple sau The Nice înregistraseră albume influențate de muzica clasică alături de orchestre: Concerto for Group and Orchestra respectiv Five Bridges.
În 1979, an în care muzica punk deja evoluase în New Wave, Pink Floyd și-au lansat opera rock The Wall , unul dintre cele mai bine vândute albume din istorie. Multe formații apărute în perioada punk cum ar fi Siouxsie & the Banshees, Cabaret Voltaire, Ultravox, Simple Minds sau Wire aveau în muzica lor și influențe de prog rock pe lângă obișnuitul punk.
În 1981, King Crimson s-au reunit adoptând acum un sound mai îndreptat spre techno iar Asia au debutat cu un album orientat spre muzica pop. Genesis au devenit mult mai comerciali în anii '80 iar Yes au revenit pe piața muzicală cu albumul 90125, disc ce conținea singurul single al formației ce a atins locul 1 în SUA: "Owner of a Lonely Heart". De asemenea albumul A Momentary Lapse of Reason al celor de la Pink Floyd, lansat în 1987, a fost cel prin care grupul a renunțat la albumele conceptuale, Floyd realizând pe acest LP cântece mult mai scurte și cu un sound mai electronic.
Câteva formații ale genului prog-metal cum ar fi Dream Theater, Ayreon, Opeth, Fates Warning și Queensrÿche îi consideră pe hard rockerii progresivi Rush ca fiind principala lor influență, cu toate că muzica respectivelor grupuri are influențe majore și din trupe clasice de metal ca Black Sabbath și Deep Purple. Tool îi consideră pe cei de la King Crimson ca fiind principala lor influență. King Crimson a cântat în deschiderea turneului celor de la Tool din 2001.
Esențele stilului hip-hop se trag din culturi diferite precum cele din muzica neagră, latino și nu numai. Conturată în bună măsură de concepte precum breakdancing, rapping, graffiti și DJ-ing, cultura hip-hop a dezvoltat multe genuri și subgenuri, inclusiv rap-rock.
Hip-hop style însemna un gen muzical împletit cu dorința de manifestare liberă, fără prejudecăți și cu o sete pentru dreptate, văzută și simțită în versuri și dans. Artiștii nu aveau restricții cu privire la ceea ce voiau sa exprime, ce credeau despre normalitatea în societate și alte aspecte care afectau oamenii. Cu siguranță că și din aceste motive, stilul hip-hop era cuceritor și căpăta fani peste tot în lume.
Cultura hip-hop a dezvoltat foarte mulți artiști de notorietate. Printre aceștia, Tupac Shakur, Eminem, Jay-Z, Snoop Dogg și Drake își au locul lor special în industria muzicală de acest gen. Iată câteva informații interesante despre unii dintre cei mai iubiți cântăreți de hip-hop din lume:
Părerea criticului muzical: După copertă, probabil discul este o colecție de piese melancolice despre realitățile dure ale vremii. Olimpia cântă despre depresie, pentru că a vrut să fie artistă, dar nu i-a ieșit, iar Mihai se plânge că partidu i-a furat Pegas-ul. Priorități diferite.
Părerea criticului muzical: Omul ăsta s-a decis să pozeze ca fotbaliștii pentru coperta albumului. Al cărui titlu zice una, dar de fapt e despre agricultura prosperă a României sub dictatura ceaușistă. Uite-te la fața lui, nu pare foarte relaxat. Crezi că a vrut să-l înregistreze?
Era musai ca textele să sune bine împreună cu muzica, să poată să facă oamenii să-și imagineze orice, nu erau așa de directe ca cele de azi, ci mai fanteziste. Piesele nu erau bazate pe text, muzica era mult mai importantă decât textele. Întâi compuneam melodia și apoi veneau cuvintele.
In principiu, nasterea muzicii electronice este asociata cu anul 1964, moment in care Robert Moog a prezentat primul sintetizator care-i poarta numele. Ca sa fiu precis, amintesc ca au existat diverse instrumente electronice si inainte ( pianul Audion, Theremin, Ondes, Trautonium ), dar Robert Moog a facut pentru muzica pop-rock a anilor 70-80 ceea ce a facut computerul personal pentru anii 90 si 2000.
Imediat dupa al doilea razboi mondial, Pierre Schaeffer incepe sa experimenteze muzica concreta: manipularea electronica a unor sunete preinregistrate pentru a crea o compozitie. Ideea de baza era ca sunetele sa fie exploatate per se si nu din punct de vedere timbral, precum un instrument muzical. Karlheinz Stockhausen este un alt compozitor care a utilizat mijloace electronice de generare a sunetelor in compozitiile sale. Stockhausen a propus in anii 50 un mod de prezentare live care sa invaluie publicul din toate directiile (de sus, de jos, din fata si din spate) si a fost la un pas sa il poata concretiza in Pavilionul German din expozitia mondiala de la Osaka, in 1970. Stockhausen a fost mandatat de guvernul german sa isi prezinte compozitiile cu acea ocazie, dar ideea sferei spatiale a fost respinsa fiind considerate prea excentrica, optandu-se pentru prezentarea compozitiilor in mod conventional.
Jean Michel are cateva joburi in zona productiei muzicale si picteaza, reusind sa stranga ceva bani din treaba asta. In acelasi timp, este preocupat de muzica electronica experimentala si intrevede posibilitatea de a reusi sa o aduca cumva in zona pop-rock.
"E sărbătoare și răsună muzica" în casa Zinaidei Julea. Îndrăgita interpretă de muzică populară își sărbătorește cea de-a 70-a aniversare.Zinaida Julea s-a născut în 2 decembrie 1951 în satul Hârbovăţ, raionul Anenii Noi. La doar 17 ani, a fost invitată de maestrul Serghei Lunchevici în calitate de solistă a Orchestrei de muzică populară "Fluieraş" a Filarmonicii Naționale.
În activitatea solo, a înregistrat 2 albume, dar a colaborat la sute de materiale muzicale înregistrate cu interpreți de muzică populară, precum Maria Ciobanu, Sofia Vicoveanca, Irina Loghin, Dinu Iancu Sălăjan, Zinaida Julea, Ștefan Bănică Jr. etc.
CD-ROM-ul a influențat și industria auto, multe mașini renunțând la echiparea clasică, casetofonul, și trecând la CD-Player. Chiar și bătrânul Walkman a trecut prin acest upgrade. Îmi amintesc cum mergeam cu device-ul circular prins la curea, în școala generală, ascultând ultimul album La Familia. Totul se întâmpla pe la începutul anilor 2000, cu un deceniu înainte ca muzica on-demand să-mi acapareze viața.
Au apărut pe piață servicii diverse, cele mai cunoscute fiind Deezer, Spotify sau chiar și românescul Zonga. Fiecare ne propune planuri tarifare diverse, însă Spotify, cel mai popular din lume, din păcate nici nu e prezent la noi în țară. Rămânem cu celelalte două, Deezer și Zonga, cărora li se adaugă serviciul Apple Music. Dar care dintre cele trei e cel mai bun? Care are cea mai variată bibliotecă muzicală? Care e cel mai ieftin? Aflăm mai jos.
Apple a știut exact ce urmărește și a introdus o bibliotecă muzicală aproape la fel de mare ca cea a suedezilor, însă la un preț mult mai bun, de 5 euro pe lună, cu primele trei luni gratuite pentru a ataca direct publicul fidelizat de Spotify. Aș fi tentat să spun că Apple Music poate fi cea mai bună alegere pentru publicul român, care nu are alte servicii de muzică on-demand incluse în abonamentele de telefonie de la operatorii locali. 041b061a72